Mi-a căzut un dinte. Ce fac?

Un dinte adult poate fi expulzat din alveola sa protectoare în urma unui impact frontal, fără a se rupe. Dintele este expulzat în întregime, cu tot cu rădăcină. Acest accident se poate întâmpla atât unui copil, cât și unui adult. Situația nu este catastrofală, dar este indicat să luați măsurile corecte, să nu renunțați la dintele căzut și să nu considerați că situația nu are rezolvare. Nu vă panicați, deoarece există șanse serioase de a reimplanta dintele rătăcitor.

În primul rând, conceptul de timp este esențial: dintele trebuie reașezat în locul său din gingie în mai puțin de o oră după accident, pentru a avea cea mai bună probabilitate să rămână în poziția în care a fost repoziționat. Desigur, acest proces funcționează numai pentru dinții maturi, și nu cu dinții de lapte, ceea ce nu prezintă niciun interes, deoarece aceștia vor fi înlocuiți ulterior cu dinții permanenți.

Ideală ar fi înlocuirea dintelui chiar la locul căderii sau accidentului, însă acest lucru nu este întotdeauna posibil, deoarece mediul respectiv nu se pretează. De exemplu, dacă incidentul are loc în parc, iar de dintele căzut se lipesc impurități cum ar fi frunzele sau nisipul, acesta trebuie curățat cu saliva proprie pentru a îndepărta corpurile străine. Acest lucru nu este întotdeauna posibil la copii, deoarece copilul este traumatizat și este imposibil să coopereze imediat. În acest caz, trebuie să îi cereți să păstreze dintele așa cum este, în gură, până acasă. Apoi verificați dacă dintele este curat, îl puteți păstra în lapte și îl veți duce la dentist, care îl va reimplanta și îl va atașa de dinții vecini până la cicatrizare, adică în aproximativ trei săptămâni. În general, reimplantarea reușește iar după o lună, atașamentele pot fi îndepărtate deoarece dintele este fixat ferm de osul din jur.

Deoarece nervul a fost secționat, vitalitatea dintelui trebuie verificată după un an pentru a observa dacă nervul s-a alipit nervului principal. Dentistul proiectează un jet rece pe dinte și observă dacă provoacă o reacție dureroasă sau nu. Dacă dintele reacționează este un semn bun, altfel va fi necesar să se ia în considerare o devitalizare pentru a evita ceea ce se numește „necroză aseptică”, adică o mortificare a nervului datorită faptului că acest dinte nu mai este inervat și nici vascularizat.

Periați dinții după fiecare masă, timp de 3 minute. Clătiți cu apă de gură sau cu o compresă înmuiată în apă de gură. Nu clătiți după aceea.

Notă: O periuță de dinți nu ar putea extrage niciodată un dinte. Nu există riscul de a vă pierde dinții în timp ce vă periați! În schimb, bacteriile care infiltrează gingia și osul pot fi responsabile pentru pierderea dintelui!

Vizitați regulat stomatologul pentru a urmări îndeaproape evoluția traumei pentru cel mai afectat dinte, dar și pentru cei apropiați de acesta și pentru a verifica dacă nu există complicații infecțioase sau resorbție (dispariția unei părți a rădăcinii și/sau a osului). Complicațiile pot apărea până la 5 ani mai târziu, în funcție de gravitatea traumei. Preveniți recidiva, mai ales în timpul vindecării.

Pe scurt, această tehnică poate fi numită autogrefă și rezultatele sunt de obicei excelente, dacă acest act se face cu măsuri de igienă adecvate. Nu survine aproape niciodată respingerea dintelui reimplantat.

Important de știut: succesul reimplantării va depinde, în esență, de patru factori:

Starea fiziologică a ligamentului parodontal
Timpul petrecut de dinte în afara spațiului alveolar
Manipularea dintelui
Etapa de dezvoltare a apexului

Este important ca, la un astfel de incident, să vă păstrați calmul și să acționați rapid și corect. Pentru urgențe, ne puteți contacta la 0721.370.991.